Imi aduc aminte ca, de mic copil, in fiecare inceput de decembrie, asteptam cu nerabdare sosirea lui Mos Nicolae. Era mosul meu preferat. Poate pentru ca era primul sau poate pentru ca era ceva mai darnic decat batranul Craciun, ma facea sa-l indragesc mai tare si, uneori, sa-l pandesc de dupa usa.
Care este povestea lui Mos Nicolae?
Ce nu stiam atunci era ca legenda lui Mos Nicolae se trage din realitatea secolului I si ca, nu foarte departe de meleagurile romanesti, a trait cel pe care Biserica l-a canonizat cu numele de Sfantul Nicolae. In anul 270, in cetatea Patara din Asia Mica (Turcia de astazi), se nastea Sfantul Nicolae, al carui nume inseamna, in limba greaca, „biruitor de popoare”. Dupa multi ani, a fost numit episcop in Myra, functie care avea sa-i dea dreptul sa participe, la chemarea Imparatului Constantin cel Mare, la Primul Conciliu de la Niceea din anul 325.
Nicolae a suferit mult dupa moartea parintilor sai, astfel ca a decis sa-si doneze averea saracilor si sa plece la Ierusalim in calitate de prelat. Este doar una dintre faptele bune care i-au atras mitul unui mos darnic si bun la suflet cu toti cei din jurul sau. Legenda ne mai spune si ca, preot fiind, i-ar fi ajutat nu doar pe oamenii nevoiasi, ci si pe cei aflati in calatorii si in momente grele. De exemplu, le-a donat unor fete sarace cate un saculet plin cu aur ca sa le foloseasca ca zestre pentru maritat. De asemenea, s-a rugat in mijlocul unei furtuni pe mare pentru marinarii care se intorceau de la Ierusalim. Pentru ca furtuna s-a oprit ca prin minune, legenda spune ca de atunci Sfantul Nicolae a devenit protectorul marinarilor si al calatorilor.
Dincolo de legenda...
Venirea lui Mos Nicolae le da copiilor (si de ce nu, si adultilor) ocazia sa faca un bilant al anului, sa se gandeasca daca au fost mai buni cu cei din jur si daca faptele lor chiar merita o rasplata. Altfel, nuielusa moralizatoare o poate primi oricine. Eu recunosc ca am primit-o in cativa ani. Voi?