In frageda pruncie, nici trupul in miscarile lui limitate, nici mintea nu pot a pleca nicaieri.

12 Chintesențe - Poza 11. “Să vezi cum vântul la dans invită fir după fir de iarbă și iarba sub ritm se-nvârte, se-ndoaie, și tremură toată. Un soare e sus, un pământ e sub el, iar rază cu rază se-mpreunează. O lume. Să vezi un cățel alergând prin verdeață, țopăind cu urechi săltărețe, mirosind viața, gustând-o cu fiecare pas. Un cioban oile-și indreaptă spre locuri numai de el știute, unde, din intâmplare sau nu, a-nflorit liliacul. Să vezi vrăbiuțe, aceste făpturi minunate, pe aripi de vânt și cu vântul în aripi. O bucată de rai, adusă aici. Nu-l căuta prea departe, prea sus…”

2. “În fragedă pruncie, nici trupul în mișcările lui limitate, nici mintea nu pot a pleca nicăieri. Cu timpul, prin copilărie, trupul o ia înaintea minții, și pleacă, aleargă, se arde, transpiră, în genunchi bube dulci pune, iar mintea astfel se coace. Timpul tot trece. Cultură, emoții, trăiri, aventuri, greșeli și mintea-n sfârșit depășește-n viteză tot corpul. Timpul se scurge-ntr-un sens, nemilos. Trupul devine greoi și bătrân, gândul fuge departe senin. Timpul trece ca un vis, mintea e în paradis. Trupul ajunge iar în pat, gol și ud, în mișcările-i limitate. Doar gândul mai zboară prin părți neștiute…”

Citeste alte zece chintesente pe Secretele Fericirii >>