In frageda pruncie, nici trupul in miscarile lui limitate, nici mintea nu pot a pleca nicaieri.

1. “Să vezi cum vântul la dans invită fir după fir de iarbă È™i iarba sub ritm se-nvârte, se-ndoaie, È™i tremură toată. Un soare e sus, un pământ e sub el, iar rază cu rază se-mpreunează. O lume. Să vezi un cățel alergând prin verdeață, È›opăind cu urechi săltăreÈ›e, mirosind viaÈ›a, gustând-o cu fiecare pas. Un cioban oile-È™i indreaptă spre locuri numai de el È™tiute, unde, din intâmplare sau nu, a-nflorit liliacul. Să vezi vrăbiuÈ›e, aceste făpturi minunate, pe aripi de vânt È™i cu vântul în aripi. O bucată de rai, adusă aici. Nu-l căuta prea departe, prea sus…”

2. “În fragedă pruncie, nici trupul în miÈ™cările lui limitate, nici mintea nu pot a pleca nicăieri. Cu timpul, prin copilărie, trupul o ia înaintea minÈ›ii, È™i pleacă, aleargă, se arde, transpiră, în genunchi bube dulci pune, iar mintea astfel se coace. Timpul tot trece. Cultură, emoÈ›ii, trăiri, aventuri, greÈ™eli È™i mintea-n sfârÈ™it depășeÈ™te-n viteză tot corpul. Timpul se scurge-ntr-un sens, nemilos. Trupul devine greoi È™i bătrân, gândul fuge departe senin. Timpul trece ca un vis, mintea e în paradis. Trupul ajunge iar în pat, gol È™i ud, în miÈ™cările-i limitate. Doar gândul mai zboară prin părÈ›i neÈ™tiute…”

Citeste alte zece chintesente pe Secretele Fericirii >>