In mijloc de Sahara, stau si astept. In mijlocul Antarcticii, un pusti de culoare, imbracat sumar, admira intinderea alba si rece.

Ma gandeam de mult sa schimb garsoniera stramta cu un balon cu aer cald. Vreau sa zbor, sa leg un pat simplu de balon, precum Pippi Langstrump, si sa iau calea Zanzibarului, peste mari si tari. Sa nu am dusmani decat dintre cei inchipuiti si sa nu am prieteni decat vantul, soarele si norii. Eventual niste pasari curioase, dar fara ciocuri prea ascutite care nu ar face bine balonului meu. Bine, si un pusti de culoare, pe care stiu ca-l voi intalni. Odata ajuns in Zanzibar, o sa apas undeva la trei centimetri deasupra urechii drepte, unde am un fel de buton, ca sa ma setez pe modul magic. Printre degetele de la picioare simt deja nisipul curat si fin, granulatie mica, productie locala, in milioane de ani. O testoasa batrana ma priveste de dupa un trunchi de cocotier si nu indrazneste sa se apropie de mine. Locul in care am ales sa sap o groapa uriasa e fix langa locul in care ea a depus zeci de oua si acum e ingrozita; poate sunt un talhar, un fel de caine Dingo ce scruteaza plajele si devoreaza totul in calea-i. Ea nu stie ca si eu sunt tot un fel de testoasa, cu o carapace chiar mai tare si mai mare, numai ca invizibila. Prin urmare, n-as putea sa-mi tradez semenii. Parca s-a mai calmat.

Un baiat de culoare de vreo noua ani, cu un tricou care ii vine pana la genunchi si pe care sta un imprimeu cu Freddie Mercury, zanzibarean pana in maduva oaselor, lasa o distanta tot mai lunga in urma si scurteaza drumul ce ne separa. Fara sa spuna nimic, incepe sa sape langa mine, cuibul testoasei ramanand intre noi. E dibaci prichindelul, are mana formata. In nici un sfert de ceas reuseste sa ma ajunga si are o groapa frumusica. Ma uit la el si-mi vine pe loc o idee teribila. Cu eforturi minime, dam amandoi la o parte tone de nisip, pietris, roci incinse, lava. Trecem de centrul planetei si incepem sa ne departam tunelurile. Pustiul negru iese pe un continent alb iar eu, pustiul alb, fix in centrul continentului negru. Ce mult am sapat, aproape ca incep sa ne doara mainile. Dar in lumea noastra nu vrem sa stim ce e durerea si ducem orice la capat.

Citeste continuarea pe Secretele Fericirii >>