Dupa cativa ani, Eduard a invatat sa scrie si sa citeasca, mai repede decat ceilalti. A aflat ca undeva, prin Africa de Sud, se gasesc diamante in pamant.

- Mami, unde s-a dus bunica?

- Să caute diamante.

- Ce e un diamant?

- E un fel de piatra cu puteri magice.

- Se găsește pe străzile vechi, alături de alte pietre urate, sau pe malul raului, printre cele colorate?

- Nu.

- Dar unde atunci?

- În pământ, departe.

- De ce vrea bunica așa o piatră fermecată?

- Pentru ca stie ca nu o va gasi niciodata.

- Atunci de ce a mai intrat in pamant, dupa ea?

- Trebuie totusi sa o caute.

- Dar cum se va intoarce daca nu-i e dat sa o gaseasca?

- Vom vedea. Nu ne ramane decat sa asteptam.

Dupa cativa ani, Eduard a invatat sa scrie si sa citeasca, mai repede decat ceilalti. A aflat ca undeva, prin Africa de Sud, se gasesc diamante in pamant.

“Bunico, stiu ca nu ai gasit piatra. Altfel te intorceai pana acum. Te-am visat cu pamant negru prin unghii si par. Nu e chiar o misiune usoara, dar eu ti-am facut o harta si ti-o las aici, pe locul in care mama mi-a zis ca ai intrat. Sa o iei la sud, adanc, ca treci pe sub mare. Deasupra ta inoata delfinii si mai sar, in semn de bucurie, printre valuri. Apoi vei avea deasupra piramidele, mormintele unor regi. Vor veni dune de nisip, purtate de vant dintr-un loc in altul. Tot mai spre sud, vei da peste diamante. Sa ti-l alegi pe cel mai bun si sa te intorci cu el.”

Cand s-au implinit sapte ani, s-au dus cu totii sa o scoata, cu preot in frunte, sa o pomeneasca, sa-i schimbe vesmintele putrezite si sa o lase sa-si continue somnul. Din lemnul ieftin al sicriului nu mai ramasese nimic. O folie albastra de plastic era intacta si o acoperea. “Cred ca s-a scurs apa din mare si s-a aparat cu o pelerina” se gandea micutul Eduard. Dupa intreg ritualul, el a vrut sa mai ramana putin singur, promitand ca isi va prinde mama, tot mai bolnava, din urma. Era trist si inca refuza sa creada ce a vazut. Printre suspine, a pus mana pe pamant, blestemandu-l ca nu contine si aici diamante. Exact in acel loc, un colt de hartie ingalbenita se vedea printre bulgarii aerisiti. S-a gandit ca e harta pe care a lasat-o el, mai demult. A tras-o incet si a observat ca era stransa intr-un fel de pachet. Despaturind-o, a dat inauntru peste un saculet din catifea, ce continea, surprinzator, un diamant. O piatra cum nici in filme nu vazuse...

Citeste continuarea pe Secretele Fericirii >>