Andy Kehoe vrea sa ne spuna o poveste. Nu e o poveste trista, nici vesela, nici ciudata, nici macabra. E o poveste cu toate astea la un loc.

Andy Kehoe vrea sa ne spuna o poveste. Nu e o poveste trista, nici vesela, nici ciudata, nici macabra. E o poveste cu toate astea la un loc, cu personaje ciudatele si simpatice, nici animale, desi au blana si coarne, nici plante, desi au radacini, nici oameni, desi in mod sigur au sentimente. Kehoe stie sa se joace: il reinterpreteaza pe Breugel, cu ale sale portrete din flori si fructe. Ni-l arata pe Regele Cerb, in viziune proprie. Aduce pisici mafiote in padure, cu lupi albi drept companioni. Face oamenii-radacini sa se piarda, sa se indragosteasca, sa se regaseasca. Da minotaurilor pisici pufoase cu care sa doarma induiosatori. Nimic nu e imposibil pentru artistul originar din orasul industrial Pittsburgh, Pennsylvania, desi lumea lui desenata pare mereu amenintata, mereu trista, pe punctul de a se dezintegra.