"Iubirea este al doilea suras al tragediei noastre. Sau poate ca totusi intaiul." - Lucian Blaga

Cum poate fi sentimentul de dragoste exprimat si daruit mai bine si mai duios daca nu prin poezie? Trairile sublime, inaltatoare si emotiile arzatoare dintre doi oameni care se iubesc nu ar putea fi transpuse in cuvinte fara geniul si sensibilitatea poetilor care canta iubirea pana dincolo de visul omenesc pentru a o face sa prinda conturul extaziant al cerului instelat.

Va invitam intr-o poveste de neuitat, printre cele mai frumoase versuri de dragoste ale poetilor romani.

  • Cantec in doi - Lucian Blaga

Si vine toamna iar’

ca dup-un psalm aminul.

Doi suntem gata sa gustam

cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutam

brindusile ardorii

sa infloreasca iar’ in noi

si-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, cand cu umbra lor

ne impresoara-n lume norii.

Ce ganduri are soarele cu noi –

nu stim, dar suntem doi.

  • Nichita Stanescu – Leoaica tanara, iubirea

Leoaica tanara, iubirea

mi-a sarit in fata.

Ma pandise-n incordare

mai demult.

Coltii albi mi i-a infipt in fata,

m-a muscat, leoaica, azi, de fata.

Si deodata-n jurul meu, natura

se facu un cerc, de-a-dura,

cand mai larg, cand mai aproape,

ca o strangere de ape.

Si privirea-n sus tasni,

curcubeu taiat in doua,

si auzul o-ntalni

tocmai langa ciocarlii.

Mi-am dus mana la spranceana,

la tampla si la barbie,

dar mana nu le mai stie.

Si aluneca-n nestire

pe-un desert in stralucire

peste care trece-alene

o leoaica aramie

cu miscarile viclene

inca-o vreme,

si-inca-o vreme.

  • Floare-albastra - Mihai Eminescu

- Iar te-ai cufundat in stele

Si in nori si-n ceruri nalte?

De nu m-ai uita incalte,

Sufletul vietii mele.

In zadar rauri in soare

Gramadesti-n a ta gandire

Si campiile asire

Si intunecata mare;

Piramidele-nvechite

Urca-n cer varful lor mare -

Nu cata in departare

Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,

Dulce netezindu-mi parul.

Ah! ea spuse adevarul;

Eu am ras, n-am zis nimica.

- Hai in codrul cu verdeata,

Und-izvoare plang in vale,

Stanca sta sa se pravale

In prapastia mareata.

Acolo-n ochi de padure,

Langa balta cea senina

Si sub trestia cea lina

Vom sedea in foi de mure.

Si mi-i spune-atunci povesti

Si minciuni cu-a ta gurita,

Eu pe-un fir de romanita

Voi cerca de ma iubesti.

Si de-a soarelui caldura

Voi fi rosie ca marul,

Mi-oi desface de-aur parul,

Sa-ti astup cu dansul gura.

De mi-i da o sarutare,

Nime-n lume n-a s-o stie,

Caci va fi sub palarie -

S-apoi cine treaba are!

Cand prin crengi s-a fi ivit

Luna-n noaptea cea de vara,

Mi-i tinea de subsuoara,

Te-oi tinea de dupa gat.

Pe carare-n bolti de frunze,

Apucand spre sat in vale,

Ne-om da sarutari pe cale,

Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,

Vom vorbi-n intunecime:

Grija noastra n-aib-o nime,

Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?

Inc-o gura – si dispare…

Ca un stalp eu stam in luna!

Ce frumoasa, ce nebuna

E albastra-mi, dulce floare!

Si te-ai dus, dulce minune,

S-a murit iubirea noastra -

Floare-albastra! floare-albastra!…

Totusi este trist in lume!

  • Dorul - Nina Cassian

Dragostea mea,

ancora grea,

tine-ma strans;

toate ma dor:

gura – de dor,

ochii – de plans.

Vantul cazu –

- poate ca nu,

dar s-a facut

liniste-n cer,

fara puteri,

ca la-nceput.

Nu mai visez

pasi pe zapezi,

urme de vulpi;

nu mai sunt flori,

sufletul lor

doarme in bulbi.

Singuratati…

Nu mi te-arati,

nu-mi trimiti vesti.

Cat fara rost.

Oare ai fost?

Oare mai esti?

  • Cantec de dor - Nichita Stanescu

Ma culcasem langa glasul tau.

Era tare bine acolo si sanii tai calzi imi pastrau

tamplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.

Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat

noptile.

Sau poate copilaria ta care a murit

undeva, sub cuvinte.

Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.

Ma jucam cu palmile in zulufii tai.

Erau tare indaratnici

si tu nu ma mai bagai de seama.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai.

Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.

Ori poate de drag

si de blandete.

Nu-mi mai amintesc de ce plangeai.

Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam.

  • Cantec de inima albastra - Mircea Dinescu

Mai stii cum te strigam pe-atunci

"icoana cu picioare lungi"

veneai pe rau sau rau erai

curgeai in mine pana-n rai

cu limba preschimbata-n bici

vanam pe coapse iepuri mici

vanam prin pulpe fan mieriu

erai mireasma eram viu.

Dar of of of desis de ochi

acum de mine trag trei popi

carnea-mi miroase de pe-acum

a scandurica de salcam

pe cand manzeste musti din cai

mie tarana-mi spune hai,

mie ulcica-mi spune blid,

iubire - mar rostogolit.

  • Ce bine ca esti - Nichita Stanescu

E o intamplare a fiintei mele

si atunci fericirea dinlauntrul meu

e mai puternica decat mine, decat oasele mele,

pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare

mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte

lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart

fluviul rece in delta fierbinte,

ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi

tampla de stele, pana cand

lumea mea prelunga si in nesfarsire

se face coloana sau altceva

mult mai inalt si mult mai curand.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Doua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se,

doua culori ce nu s-au vazut niciodata,

una foarte de jos, intoarsa spre pamant,

una foarte de sus, aproape rupta

in infrigurata, neasemuita lupta

a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt.

  • Romanta fara ecou - Ion Minulescu

Iubire, bilelou de portelan

Obiect cu existenta efemera,

Te regasesc pe-aceeasi etajera

Pe care te-am lasat acum un an...

Iti multumesc!...

Dar cum?... Ce s-a-ntamplat?...

Ce suflet caritabil te-a pastrat

In lipsa mea,

In lipsa ei,

In lipsa noastra?...

Ce demon alb,

Ce pasare albastra

Ti-a stat de veghe-atata timp

Si te-a-ngrijit

De nu te-ai spart

Si nu te-ai prafuit?...

Iubire, bibelou de portelan,

Obiect de pret cu smaltul nepatat,

Ramai pe loc acolo unde esti...

Sa nu te misti...

Si daca ne iubesti -

O!... daca ne iubesti cu-adevarat -

Asteapta-ne la fel inca un an...

Un an macar...

Atat...

Un singur an...

Iubire, bibelou de portelan!...

  • Lucian Blaga – Izvorul noptii

Frumoaso,

ti-s ochii asa de negri incat seara

cand stau culcat cu capu-n poala ta

imi pare ca ochii tai, adancii, sunt izvorul

din care tainic curge noaptea peste vai,

si peste munti si peste sesuri

acoperind pamantul

c-o mare de intuneric.

Asa-s de negri ochii tai,

lumina mea.

  • Rondelul meu- Alexandru Macedonski

Cand am fost ura, am fost mare

Dar astazi, cu desavarsire

Sunt mare, caci ma simt iubire,

Sunt mare, caci ma simt iertare.

Esti mare cand n-ai indurare

Dar te ridici mai sus de fire

Cand ti-este inima iubire,

Cand ti-este sufletul iertare.

Stiu: toate sunt o-ndurerare,

Prin viata trecem in nestire,

Dar mangaierea e-n iubire,

De-ar fi restristea cat de mare,

Si inaltarea e-n iertare.

  • Tacerea ta - Octavian Goga

Mai tii tu minte noaptea-ntaie,

O noapte umeda, albastra…

In pacea ei infiorata

Vorbea numai tacerea noastra…

De-atunci atatea nopti trecura,

Tot nopti cu soapte si cuvinte…

Din cate-alaturi povestiram

Nimic nu-mi mai aduc aminte…

Dar pana-n clipa de pe urma

Fermecatoare-o sa-mi ramaie

Si-o sa-mi vorbeasca totdeuna

Tacerea ta din noaptea-ntaie…

  • De cate ori, iubito - Mihai Eminescu

De cate ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,

Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:

Pe bolta alburie o stea nu se arata,

Departe doara luna cea galbena – o pata;

Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite

O pasare pluteste cu aripi ostenite,

Pe cand a ei pereche nainte tot s-a dus

C-un palc intreg de pasari, pierzandu-se-n apus.

Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,

Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,

Visandu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.

Suntem tot mai departe deolalta amandoi,

Din ce in ce mai singur ma-ntunec si inghet,

Cand tu te pierzi in zarea eternei dimineti.

  • Am iubit... - Nicolae Labis

Am iubit de cand ma stiu

Cerul verii, straveziu,

Despletitele rachite,

Curcubeiele pe stanci

Ori padurile adanci

Sub ger alb incremenite.

Mi-a fost drag pe baragane

Sa vad fetele morgane

Ori pe crestele din munte

Joc de trasnete rotunde,

Scurgerea cocorilor,

Pacea inaltimilor,

Semetia pinilor

Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pura,

Floare rosie pe gura

Si in inima arsura,

In priviri zapezi candide

Si-n piept voci necontenite.

M-a infiorat ades

Tot ce gandurile tes:

Pe al filelor polei

Dansuri repezi, leganate,

De pe arcuri instrunate,

Sagetarea de idei...

Toata-aceasta maretie

Ne-a fost data din vecie...