Indragim iluziile optice pentru ca ne pun serios mintea la treaba si ne demonstreaza ca ceea ce vedem ori nu e intotdeauna real, ori pare real prin compunerea centrala a unui creier care de multe ori intervine prea mult in toata ecuatia...Analizatorul vizual nu e nici pe departe perfect. Daca era, acum nu ne bucuram de filme, de numere de magie sau simple iluzii care ne uimesc. Va invitam sa vizualizati, atat cat puteti, 25 de exemple excelente!
Tigru? Este un desen pe trei femei...
Se misca sau nu?
O lume noua intr-un puzzle
Nu rata: 55 de imagini amuzante
Unghiul face totul
Care masina este mai mare? Ultima, nu?
Doi mexicani, doi varstnici si un pahar
Multimea il asculta...
Nu rata: 55 de imagini amuzante
Liniile sunt drepte
Un soldat sau un nene aplecat?
Intelegi ceva?
Si el tot urca pe scara...
Trei fete. Care este mai mare?
Priveste centrul si vezi ce se intampla
Nu rata: 55 de imagini amuzante
Scena de circ sau clovn?
Da, la tine se uita...
Priveste luna si stelele dispar
Un urs cam lenevicios
O dezordine cam ordonata
Nu vor mai ajunge acasa...
Priveste punctul negru si dreptunghiurile dispar
Nu rata: 55 de imagini amuzante
Chipuri in flori
Cal sau broasca?
Da, si aceste linii sunt cat se poate de drepte.
Iluziile optice i-au fascinat dintotdeauna pe oameni. Fie ca vorbim de imagini si experimente din natura sau de cele create special pentru a demonstra capacitatea creierului uman de a comite erori, iluziile optice, sustin cercetatorii, pot transmite informatii legate de modul in care o persoana percepe in mod constient timpul si spatiul.
Cu 350 de ani inaintea erei noastre, Aristotel ajungea la concluzia ca „simturile noastre pot fi de incredere, dar pot fi si usor pacalite”. Pornind de la iluzia pe care privitul continuu al unei caderi de apa o poate genera asupra perceptiei umane (iluzia cascadei), filosoful grec a studiat capacitatea creierului nostru de a obosi.
Dupa multe sute de ani, in secolul XIX, a inceput studierea propriu-zisa a iluziilor optice. A fost epoca in care cercetatorii au si creat iluzii artificiale pentru a sustine sau a infirma diferite teorii. De exemplu, iluziile Ebbinghaus si Ponzo ne demonstreaza ca percepem dimensiunile unui obiect intr-un anumit sistem de referinta, in functie de obiectele care il inconjoara. Consecinta directa a studierii acestui tip de iluzie este manipularea modului in care creierul percepe realitatea.
Descoperirile anterioare au fost aprofundate in secolul XX si, datorita avangardei culturale, iluziile optice au patruns si in alte domenii. Artistul Victor Vasarely a fost unul dintre pionerii curentului „Op-Art”, curent aparut dupa cel de-al doilea razboi mondial, care se foloseste de iluzii optice pentru a crea efecte de miscare si vibratie din forme geometrice abstracte si suprafete colorate.
Dezvoltarea tehnologica a ajutat la avansarea cercetarilor in zilele noastre, ceea ce a permis oamenilor de stiinta sa analizeze mecanismele cerebrale care stau in spatele perceperii iluziilor. Cu toate acestea, raman inca multe mistere neelucidate. Creierul uman are limitele lui, astfel ca, uneori, el este chiar cel care ne pacaleste.